Ultima rectificare la guvern. Iau de la toţi şi dau la Sănătate. Am uitat de ce a plecat ultimul ministru, subfinanţarea şi lupta cu Casa l-au determinat să demisioneze. Sigur, în decembrie, vom fi mai sănătoşi. Cât de greu e să accepţi că mai multe ore de sport aduc cu ele sănătatea tinerilor şi siguranţa că o naţie viguroasă va munci şi va produce şi pentru a plăti pensii?
Ne-am lamentat că a plecat Nokia, dar nu am spus clar că erau angajaţi doar o sută de ingineri şi mii de ţărani necalificaţi de prin Jucu. Era greu să finanţăm proprietarii de terenuri ori asociaţiile profesionale agricole cu câteva sute de tractoare produse la Reghin? Asta la scară naţională.
Am făcut stadion la Cluj, mare investiţie mare, dar am acceptat cheltuieli mărite cu zeci de milioane de dolari. Plătiţi către două – trei firme. O mie de startup-uri a câte 15.000 de euro, cu trei sau patru angajaţi, care plăteau şi azi impozite, aduceau plus-valoare şi nu cereau şomaj trei sau patru mii de oameni. Şi nu se cărăbăneau cu tot cu săpunierele lor de telefoane.
Vrem să redevenim grânarul Europei, sau aici, în Ardeal, din nou mari crescători de vite şi porci, dar am desfiinţat cu nonşalanţă fără negociere dură cu UE toate micile abatoare de comună sau oraş, am uitat cu desăvârşire de institutele de cercetare şi nici nu apreciem asigurarea reproducţiei la bovine şi suine prin însămânţare artificială, aşa cum avem la Semtest. Cât despre preţul terenului agricol…
Negociem cu FMI, Banca Mondială şi UE. Ne adunăm şi ascultăm uimiţi ce ne spun liderii grupului Bilderberg. Îi admirăm cum au reuşit să răzbată, pe chinezi, brazilieni, indieni şi pe ruşi, toţi în ţările BRIC. Nu ne vine să credem că Turcia a avut creştere economică de peste 10%. Dar ne lamentăm privindu-i oarecum cu invidie amestecată cu teamă pe greci, cu tot falimentul Eladei.
Îi lăsăm pe onor miniştrii, secretari de stat, administratori ai averii statului, să ne decidă soarta. Cât de greu ne e să pricepem că cine nu a dat două salarii în viaţa lui nu ştie nici ce-i criza, nici ce-i cu economia, dar nici soluţii magnifice nu are cum să aibă. E vremea implicării şi a celor cu experienţă şi reuşite, dar şi a unor măsuri economice reale de a sprijini investitorul român, acela care creează locuri de muncă.
Soluţia e în noi, printre noi. Trebuie doar ca acei oameni care au reuşit, care se zbat, se străduie, muncesc, au rezultate, să fie întrebaţi şi ascultaţi. Şi auziţi. Într-un judeţ zonă regiune făcătorii de legi, guvernanţii, decidenţii soartei acestei ţări, au datoria să-i invite fără criterii partinice pe ce-i ce înving criza, ca să spună ce soluţii propun. Noi, românii din criza reală a fiecărei ramuri economice. Aici, acasă pentru reuşita şi bunăstarea ţării.
O doză consistentă de raţional patriotism economic ne va face mult bine!

Aurelian GRAMA

1. Track comments via RSS 2.0 feed. Feel free to post the comment, or trackback from your web site.

   Currently there are no comments related to article "Întrebaţi-i. Ascultaţi-i. Soluţii la criză sunt.".

* Nume

* E-mail

Website

Comentariu