Am fost invitat să înmânez diplome la premierea elevilor olimpici. Mecena din acel oraş le-am sugerat să instituie burse de excelenţă şi fonduri pentru cercetare. Cu bani se face educaţie. Dincolo de diplome şi flori.
La lansarea unei cărţi despre tabloidizarea presei am schimbat registrul tradiţional şi am spus că în criză vor fi învingători în presa scrisă cei ce oferă conţinut. Real, viu, direct, simplu, consistent. Ei vor fi respectaţi profesional, financiar şi vor deschide alte drumuri. Conţinut de pe teren şi nu de la o cafea, pe terasă sau la birou, din comunicatele mării-lor lor piariştii şi făcătorii de texte. Informaţii din fabrici şi uzine, aşa cum sunt ele în al doilea deceniu din mileniul III în Transilvania, de pe ogoare, da, nu sună defel patetic, între două întâlniri ale managerului, sau pe drumul de la fermă la bancă al producătorului, sau de la consultant la şantier în cazul constructorului.
Încă nu-i scris editorialul, dar a doua zi voi fi fost la deschiderea unei noi linii de producţie al altui tractor românesc. Fabrică de marcă. Oameni ce au cucerit de aici şi Moldova şi Ungaria, unde au exclusivitate. Industrie constructoare de maşini.
La Oradea, plin de mândrie, omul ce mânuieşte apele de pe Criş, Someş, Mureş îşi spune mândru că a câştigat o licitaţie de panoplie la finalizarea lucrării. Hidroconstrucţii.
Cum să nu admiri momentul în care un fermier simplu, după ce duce tutunul şi sfecla de zahăr, îţi strânge puternic mâna. Susurând doar câţi bani a luat la hectar pe producţia livrată. Plante tehnice.
Şi o aniversare a fabricii de medicamente sau a unei companii producătoare de vopseluri poate fi înţeleasă profund dacă ai văzut procesele tehnologice de la materia primă la produs finit, dar şi la aflarea marelui vis al lumii: profitul.
IT. Comenzi, noaptea, din lumea concurenţială. Plăteşte oamenii comparativ cu afară. Crede în joburile aduse din SUA, Anglia, Franţa. Frământă creiere.
Primul proiect european pe care îl implementăm noi ca firmă editoare e doar dovada începutului urcuşului în marele joc al fondurilor ce trebuie să le absorbim. Consultantul-partener aleargă de la o firmă la alta prin Ardeal fiind deja parte integrantă din aceste mari companii odată cu asumarea rolului în hăţişul atât de plăcut la final al absorbţiei miliardelor UE, atât de morganatice până mai ieri pentru noi, românii.
Cât ar avea de învăţat de la economia reală aceşti zei ai primăriilor şi consiliilor judeţene care nu prea ştiu nici ce este Io, nici Eu. Una e să gestioneze bugete alimentate de milioane de ardeleni şi alta să fi tu cel ce decide ce se întâmplă cu acei bani. Boală grea pentru mulţi. Să ia aminte că trezoreria pentru patroni este primordială. Atunci şi respectul politicului şi administrativului să fie pe deplin asumat faţă de mintea şi munca antreprenorului român.
Ştie cineva unde sunt boboci de gâscă? Sau de raţă… Plantaţiile de nuci au intrat la finanţare?! 40 de acţionari cumpără terenuri pentru o plantaţie de vie. Povestea cu salcia energetică o ştiţi…
Promit. Vom merge. Ca pe vremuri. Acasă la om. Să scriem din seva economiei.

Aurelian Grama

1. Track comments via RSS 2.0 feed. Feel free to post the comment, or trackback from your web site.

   Currently there are no comments related to article "Invitaţi-ne să muncim împreună".

* Nume

* E-mail

Website

Comentariu